Adolescenta de 16 ani vine în sprijinul copiilor din satele iesene  
In varsta de numai 16 ani, Ana Maria, o tanara bursiera a World Vision, stie foarte multe lucruri despre ce insemna sa oferi o mana de ajutor celor din jur. Eleva in clasa a zecea la un liceu din Iasi, Ana Maria reuseste sa gaseasca timp pentru scoala dar si pentru activitati de voluntariat in cadrul organizatiei. Cand era inca eleva in comuna Costuleni, Ana Maria a devenit parte dintr-un proiect de dezvoltare comunitara pe care World Vision îl desfasoara inca in cinci comunitati rurale din judetul Iasi (Aroneanu, Costuleni, Ceplenita, Vladeni si Golaiesti).

“Vreau sa fiu ca Mircea Badea!”  
Georgiana a ajuns in pragul clasei a XI-a si e deja de 6 ani “pe cont propriu” - adica sta la internat si merge la scoala. Are opinii bine conturate in ceea ce priveste viitorul ei, scoala, relatia cu profesorii, felul in care functioneaza societate in general. O pasioneaza politica si doreste sa se implice ca profesionist in viata politica, insa “doar ca moderator”. “Vreau sa fiu ca Mircea Badea!”, o aud declarand senina si mi se pare amuzant ca si-a ales un model masculin.

Inca o bursiera World Vision Romania reuseste sa isi depaseasca limitele  
Georgiana Alina M. este o tanara energica, comunicativa si inteligenta dar care a fost nevoita sa cunoasca mult prea devreme greutatile vietii. S-a nascut intr-un sat din Moldova, intr-o familie cu trei copiii ai caror parinti muncesc din greu pentru a le oferi macar un strop din ceea ce pentru altii inseamna o viata decenta.                                                                                 
Proiectul de burse i-a implinit Oanei visul de a intra la facultate  
"Copiii din mediul rural nu sunt doar capabili sa invete bine si sa tina ritmul invatamantului de la oras. Ei au si o vointa foarte puternica. Cred ca este o foarte mare pierdere faptul ca nu toti au sansa sa-si continue studiile", spune Oana.

Daniel, pictorul de biserici  
La 14 ani a reusit sa intre la Liceul de Arta, implinindu-si visul: ,,Parintii mei au facut o intelegere cu o matusa, sa ma tina la ea acasa pe durata studiilor, pentru ca n-aveau bani sa plateasca internatul si masa. Dar dupa 2 saptamani pe care le-am petrecut la matusa mi-am dat seama ca intelegerea asta a lor n-avea cum sa dureze. Am stiut ca in al 2-lea semestru o sa ajung inapoi acasa, in cel mai bun caz la un liceu din Gherla”, isi aminteste Daniel.