23 ianuarie

World Vision a deschis doua centre recreationale pentru copii, in incinta San Jose Recovery Center si a Spitalului “Good Samaritan” din orasul Jimani, situat la granita dintre Haiti si Republica Dominicana. Centrele, cunoscute sub denumirea de “spatii prietenoase pentru copii” au scopul de a oferi copiilor, pe durata unor situatii de criza, un spatiu in care sa se simta in siguranta, unde sa poata sa mearga si sa-si reia rutina zilnica, contribuind astfel la recuperarea psiho-sociala a acestora.

World Vision International a exprimat ingrijorarea ca indeosebi copiii separati de familiile lor sunt la risc de a fi neglijati, abuzati sau exploatati. Organizatia a observat ca in special copiii fara familie, care se indreapta catre granita cu Republica Dominicana, se afla in pericol.

“In situatie de dezastre, copiii sunt intotdeauna cei mai vulnerabili”, a spus Nicole Behnam, specialist protectia copilului al World Vision International. “Siguranta si securitatea lor este in mare pericol, in special in cazul celor care sunt separati de familie. Saracia extrema din Haiti ii expune pe multi copii riscului de exploatare si abuz. Separarea de familie a marit gradul lor de vulnerabilitate.”

In cadrul acestor centre, copiii vor fi implicati in activitati recreationale, cu sprijinul voluntarilor din comunitatea dominicana, pregatiti special in acest sens. De asemenea, copiii vor primi hrana, ingrijire medicala si sprijin psihologic sub indrumarea unui psiholog pediatru.

“In acest moment, cele mai urgente nevoi ale copiilor sunt nevoile de baza (hrana, apa), asistenta medicala primara, protectia si reunificarea cu familiile lor”, a mai spus Behnam.


21 ianuarie 2010

In Haiti ajutoarele de urgenta ajung la tot mai multi oameni, insa conditiile de supravietuire raman in continuare extrem de dificile.

O statistica a dezastrului din Haiti arata ca pana in 20 ianuarie fusesera recuperate dintre daramaturi 70.000 de cadavre, cu o posibila estimare de peste 100.000 de morti. Trei milioane de oameni si-au pierdut locuintele sau au fost afectati de cutremur (populatia din Port-au Prince numara inainte de cutremur intre 4 si 4,5 milioane).

Conditiile de viata din Port-au-Prince sunt precare. Cei care au ramas fara casa sunt raspanditi in circa 243 de locatii diferite. Foarte multi dintre supravietuitorii cutremurului au migrat catre zonele rurale. In piete hrana este foarte limitata si extrem de scumpa. Distributii de ajutoare au loc, insa accesul la adapost, apa, hrana, ingrijire medicala, igiena ramane in continuare extrem de limitat si costisitor. Punctele de ingrijire medicala in Port-au-Prince nu au personal medical si nici medicamente. Combustibilul este limitat, ceea ce presupune ingreunarea operatiunile umanitare. Securitatea si igiena publica sunt doua dintre provocarile cele mai mari cu care se confrunta capitala haitiana. Creste numarul de jafuri si furturi pe arii mari in oras. Zeci de mii de sinistrati sufera din cauza lipsei accesului la servicii de baza, cum ar fi toaletele. Mirosurile fetide inunda orasul.

Interventia World Vision in acest moment: organizatia se ocupa de o clinica/un centru de triaj din Republica Dominicana, unde s-au refugiat multi dintre supravietuitori. Mai mult de 300 de persoane au trecut deja prin aceasta clinica. Multi dintre ei sunt copii care au fost separati de familiile lor. Cei care sosesc in stare critica sunt evacuati cu elicopterul in capitala dominicana, Santo Domingo. World Vision pune la dispozitie hrana, consumabile medicale si adapost in Jimani. Se asteapta ca prioritatea numarul unu in acest raspuns de urgenta sa devina in perioada urmatoare copiii separati de familiile lor.
Pana in acest moment, World Vision a strans pentru interventia in Haiti 31 de milioane de dolari cash, la care se adauga donatii in produse, venite de la companii, in valoare de 2 milioane de $.

Logistica si caile de acces se imbunatatesc, insa este inca greu de operat. Portul capitalei haitiene ramane in continuare inaccesibil, aeroportul este extrem de aglomerat, iar drumul dintre Santo Domingo si Port-au-Prince este supra incarcat. Este nevoie de 18 ore pentru a parcurge distanta dintre cele doua capitale – in conditii normale drumul ar putea dura intre 5 si 8 ore. Aproximativ 100 de avioane aterizeaza in fiecare zi pe aeroportul din Port-au-Prince. Prioritatile pentru transporturile care sunt descarcate sunt apa si echipamente de pastrat apa, hrana, consumabilele medicale.

World Vision are 5 incarcaturi planificate sa soseasca din depozitele din Dubai, Panama, Germania, Canada si Denver, continand urmatoarele: prelate, containere de apa, lopeti, kit-uri igienice, vase de gatit, paturi, echipament radio, plase de tantari.
World Vision a semnat un contract cu Air Serv International pentru a pune la dispozitie un avion pentru transport de pasageri si ajutoare intre Santo Domingo si Port-au-Prince. Zborurile vor fi doua, dus-intors pe zi si au inceput din 20 ianuarie. Dupa estimarile echipei World Vision aflate la fata locului, acestea vor imbunatati considerabil transportul de persoane si ajutoare.

16 ianuarie 2010

Prima distributie de articole de prima necesitate a fost facuta intr-un cimitir de masini din Petionville si pe un lot de teren parasit din Canape Vert, ambele transformate in tabere pentru victimele cutremurului, de catre cei ramasi fara adapost. Unele persoane au dormit sub prelatele abia ridicate, altii sub cerul liber.

Una dintre beneficiarele distributiei - Dine Paul isi tinea cu putere in brate fiica de 1 an, Julissa, in timp ce multimea roia si se ingramadea in jurul ei.
“Este bine sa vedem ca sosesc ajutoare dar vrem sa vedem mai multe lucruri intamplandu-se”, a spus ea.

Organizatorul comunitar Mazard Guy, a declarat ca este pentru prima data cand cele 457 de persoane campate acolo primesc o distributie formala de ajutoare. Pana in acel moment, au trebuit sa se bazeze doar pe ajutorul acordat cu generozitate de catre oamenii din imprejurimi, in special articole de baza.

“Cea mai mare nevoie a noastra este cea de alimente si apa”, a mai spus el, adaugand ca o parte din cei adapostiti in tabara sufera deja de deshidratare.

Marie Joe a spus ca au fost momente cand nu puteai sa-ti iei nici medicamentele intrucat nu aveai la dispozitie nici macar o inghititura de apa.

Acesta nu este insa singurul ei motiv de ingrijorare. Fiul ei, Jean Stevenson, de 8ani, a suferit rani la cap in momentul in care unul dintre peretii casei lor a cazut peste el in timpul cutremurului.

Marie ne-a spus ca el inca sufera de dureri de cap si-i este teama de spatiile inchise. In timp ce relata aceasta poveste unuia dintre reporteri, mai multi beneficiari au inceput sa-si arate mainile bandajate si picioarele ranite. Multi aveau capul bandajat asemenea lui Jean.

O alta mama, Gina Jean, ne-a relatat lucruri si mai grave. Ea explica faptul ca a fost trasa de sub daramaturile casei ei la scurt timp dupa cutremur. S-a trezit deodata pe o strada plina de oameni care tipau. Cand si-a revenit din socul suferit, nu a putut decat sa multumeasca lui Dumnezeu ca este in viata si ca si copiii ei reusisera sa iasa afara din cladire si sa scape. Apoi, a sagetat-o un sentiment puternic de teama – ce anume se intamplase cu sotul ei, care in momentul cutremurului se afla la serviciu? Pe el nu l-a mai vazut de la evenimentele de marti. De atunci, Gina a verificat toate spitalele locale, fara succes insa. Ca si cand lucrurile nu mergeau si asa prost, locuieste in prezent pe un teren viran, impreuna cu cei doi copii ai ei. Unul dintre ei are doar 4 luni, celalalt are 10 ani. In fata lor se afla o franghie pe care sunt puse la uscat hainele si cateva asternuturi care ii apara de lumina soarelui. In acest moment, aceste lucruri inseamna casa lor

“Este rusinos pentru copiii mei sa trebuiasca sa traiasca in aceste conditii”, a spus ea.

Prednor Metellus, un alt beneficiar al distributiei, de profesie bibliotecar intr-o scoala, a fost rugat sa spuna ce ar dori sa transmita intregii lumi in acest moment.

“Rugati-va ca Dumnezeu sa-si intoarca fata catre noi. Nevoile noastre sunt din ce in ce mai mari. Avem nevoie de foarte multe lucruri”, a raspuns Prednor, care si-a pierdut casa in urma cutremurului.

Sursa: World Vision International